Un raport recent al CEDEFOP scoate în evidență provocările, dar și oportunitățile pe care le implică tranziția verde.
Tranziția verde este procesul de transformare a societății și economiei globale, având ca scop reducerea drastică a amprentei de carbon și combaterea schimbărilor climatice. Aceasta implică o regândire fundamentală a modului în care producem, consumăm și gestionăm resursele, trecând de la un model liniar de tipul „ia, folosește, aruncă” la o economie circulară și neutră din punct de vedere climatic. Pe scurt, este efortul colectiv de a decupla dezvoltarea umană de degradarea mediului înconjurător.
La nivel european, tranziția verde este un pachet amplu de reforme legislative și investiționale, ancorat în Legea Europeană a Climei (obiectivul de zero emisii nete până în 2050), Pactul Verde European și pachetul „Fit for 55″, la care se adaugă Legea Industriei Net-Zero (2024).
Ce este tranziția verde?
Tranziția acționează ca un motor uriaș de inovare, dar și ca o provocare majoră de restructurare. Pe de o parte, sectoarele dependente de combustibili fosili, se confruntă cu costuri mari de adaptare și riscul de a deține active depreciate. Pe de altă parte, decarbonizarea deschide piețe complet noi și atrage investiții masive în tehnologii curate (CleanTech), digitalizare industrială și infrastructură nouă.
Pentru sectorul construcțiilor, tranziția verde nu e un concept abstract, ci înseamnă literalmente clădiri care își produc singure energia, sisteme HVAC eficiente și integrarea energiei regenerabile direct în procesul de construire.
Construcțiile în centrul tranziției verzi
Studiul Cedefop arată clar că sectorul construcțiilor este unul dintre principalii beneficiari — dar și una dintre principalele zone de blocaj — ale tranziției verzi. Aproximativ 10% din emisiile de CO2 ale Europei provin din încălzirea rezidențială, iar implementarea la scară largă a tehnologiilor curate (panouri solare, sisteme de stocare, pompe de căldură) ar putea reduce emisiile globale cu până la 66%.
Cu alte cuvinte, viitorul decarbonizării clădirilor depinde direct de mâinile calificate din construcții, nu doar de tehnologie.
Meserii noi, pe fundația celor vechi
Publicația identifică o serie de roluri esențiale, multe dintre ele fiind extensii firești ale meseriilor deja existente în construcții: instalatorii HVAC și cei de panouri fotovoltaice, inginerii de proiectare a sistemelor energetice, tehnicienii de punere în funcțiune (commissioning) și tehnicienii de mentenanță. Un exemplu relevant: electricienii și tehnicienii HVAC se pot reconverti spre instalarea sistemelor de stocare a energiei sau spre mentenanța turbinelor eoliene cu un volum relativ limitat de formare suplimentară — ceea ce înseamnă că investiția în recalificare, nu în angajări de la zero, poate fi soluția cea mai eficientă la deficitul de personal despre care am discutat anterior.
Cererea depășește oferta de competențe
Datele prezentate de raportul CEDEFOP sunt îngrijorătoare pe alocuri: cererea de competențe verzi crește de peste două ori mai rapid decât oferta. Dacă tendința actuală continuă, aproape 1 din 5 joburi care necesită competențe verzi ar putea rămâne neocupat până în 2030. Totodată, 79% dintre companiile europene raportează că lipsa personalului calificat reprezintă o barieră directă în calea investițiilor verzi — un procent aproape identic cu cel raportat de companiile românești de construcții și instalații în studiul MKOR citat în articolul Deficitul de forță de muncă din construcții la nivel european și național.
Salariile din joburile verzi sunt mai atrăgătoare
Un aspect mai puțin discutat, dar relevant pentru atragerea de forță de muncă spre aceste meserii, este „prima salarială verde”. Mai multe studii independente citate de CEDEFOP arată că joburile verzi tind să plătească mai bine decât echivalentele lor din industriile poluante, cu diferențe estimate între 4% și 16%, în funcție de țară și sector. Acest lucru oferă un argument concret pentru profesioniștii din construcții care iau în calcul recalificarea spre instalare de sisteme fotovoltaice, pompe de căldură sau mentenanță eoliană.
Exemple privind formarea profesională din unele state membre
Raportul subliniază necesitatea de a extinde capacitatea sistemelor de învățământ profesional și tehnic (VET) prin parteneriate cu industria (sunt citate ca exemple de bună practică Germania și Danemarca) și prin introducerea de micro-certificări flexibile care să permită o mobilitate rapidă a forței de muncă dinspre sectoarele poluante în declin către cele verzi.